Într-o realitate unde timpul se dilată și materia devine energie, Condrache nu creează simple tablouri – el invocă coduri sacre, ascunse dincolo de percepția obișnuită. Fiecare lucrare este o poartă deschisă spre un tărâm uitat, unde lumina și umbra nu sunt adversare, ci forțe complementare care nasc noi înțelesuri.

Între două clipiri se deschide nevăzutul; acolo omul începe să se deschidă